Diverse 04 Apr 2011 03:09 pm

Adevar si provocare

Adevarul este ca modul in care unii dintre medicii nostrii aleg sa-si practice meseria spune suficient despre motivatia si satisfactia personala  ce raman odata ce parafa a fost pusa.

Juramantul depus a fost de mult uitat ori cuvintele rostite atunci nu-si mai gasesc locul in realitatea de aici….Oare e ok ca pentru un medic suferinta pacientilor si ignoranta proprie sa fie pe picior de egalitate?….si de cand au devenit oamenii imuni in fata durerii si a mortii?

Poate pentru multi dintre voi starea spitalelor si comportamentul medicilor romani sunt subiecte mult prea uzate…..poate ca fiind prea ocupati cu propriile probleme am uitat sa vedem lucrurile asa cum sunt….sau fiindca am considerat ca nu putem face nimic, am ramas sa asistam la propria realitate sperand ca nu o sa ne afecteze chiar pe noi….poate pe altii….si atunci ar fi mai usor de privit, de tolerat.

Experienta unei nopti petrecute la camera de garda a unui spital din Bucuresti impreuna cu un prieten suferind m-a facut sa ma gandesc la cat de important este sa privesc adevarul in fata si sa inteleg ce vad.

Pana acum s-a tot vorbit de cauze…..dar efectul, rezultatul nu e de inteles….oricat as incerca sa gasesc explicatii.

A fost o noapte dura, reala , in care adevarul nu m-a socat dar m-a infuriat teribil pentru ca am vazut ca dincolo de conditii neadecvate, de promisiuni nerespectate, de lipsa de civilizatie, exista indiferenta, lipsa de respect si rea vointa…..iar eu am simtit nevoia sa lovesc si sa le arunc in fata toate imaginile care mi s-au perindat prin fata ochilor pret  de cateva ore…poate asa ar vedea cat de diforma a realitatea pe care o produc.

…dar mi-am dat seama ca nu vor vedea ce vad eu…..iar provocarea, incercarea de a produce schimbare , ramane deschisa …cu toate ca pana nu vor vedea adevarul nu vor accepta provocarea .

No Comments Yet

Diverse 21 Mar 2011 02:40 pm

Poc cu gandu’n perete!

So…..here I am…again!!!!… Trying to put my thoughts in an organized formula…just in case I need them later )) you know the lyrics….” I wish that I knew what I know now/When I was younger”….I’m not that old but it doesn’t ruin me to try gathering some ideas, opinions and personal reflections into one single place ( That’s for all of you who encouraged me to write and for my Mom who always tells me that I need some order in my life ). So….here I go! I’m just hoping that I’ll find a place for my point of view among this huge world of ideas….we’ll see!

No Comments Yet

Diverse 27 Mar 2008 09:35 am

Lautari open-minded!!!!!!!

Cine stie….poate pe viitor ii vedem cantand in concerte cu Metallica…sau poate le urmeaza si altii exemplul si in curand vom asculta Eminem feat. Edy Talent sau The Cranberries feat.Florin Salam ….sau alte combinatii mai putin ortodoxe…

pana una alta….Nothing Else Matters – lautareste style suna tare…interesant….deci "Cu-o damigeana si un pahar
Si cu-n lautar
As petrece asa pana la ziua…"…..sau in traducere internationala – Nothing Else Matters!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

….

Comments (2)

Diverse 25 Mar 2008 04:53 pm

Daca stingi lumina o sa vezi ce frumoase sunt stelele…

 

Ora Pamantului 2008

No Comments Yet

Diverse 25 Mar 2008 11:59 am

30 de idei pentru o lume mai buna!!!!

De cele mai multe ori, modul simplu si franc al copiilor de a vedea realitatea este considerat un simbol al inocentei si necunoasterii lor…..sunt simpatici si spun lucruri trasnite care de cele mai multe ori sunt extrem de amuzante….
Dar daca am merge mai departe si i-am lasa sa-si construiasca lumea asa cum vor? poate realitatea o sa fie mai buna…
Grupul We are what we do  (UK) a lansat la sfarsitul anului trecut o competitie a ideilor menite sa schimbe lumea…..intr-una evident mai buna iar astea sunt ideile castigatoare:

1 Be helpful to mum

2 Say please and thank you

If people were more polite, everyone would be less grumpy.

3 Cook from scratch

Make your own meals from fresh, locally produced ingredients.

4 Layer up

Instead of turning up the heating, put on a snuggly jumper.

5 Be friendly in sign language

To be nicer to people who can’t hear.

6 Love the way you look

We should not try to be something that we’re not.

7 Don’t sing in the shower

Don’t dawdle. Short showers save water.

8 Delight in difference

If we found out about each other’s cultures we would understand each other.

9 Don’t buy things you don’t need

Think before you buy something.

10 Don’t start a war

We need to take care of each other, not kill each other.

11 Eat family meals

To spend time with the people you love.

12 Get everyone to play trains together

If everyone played together we could all have more fun.

13 Give clothes you don’t like to charity

To bring a smile to others less fortunate.

14 Look closer

15 Be a baker for birds

Judge Dermot O’Leary, TV presenter

“I like the inventiveness of this idea.”

16 Take your dad for a walk

17 Wave hello

Be friendly to other people; it might spread all around the world.

18 Love where you live

Welcome strangers . . . smile in the street . . . shop in the shops.

19 No power for an hour

Use no electricity or gas for an hour, you will save a lot of energy.

20 Stop junk mail and save trees

Write to the post office and ask them to stop sending it

21 Take a ball around the world

Then you can play with kids from all around the world.

22 Use magazine adverts for Christmas wrapping

Bright adverts make good colourful wrapping paper and save trees.

23 Don’t charge your mobile phone overnight

Most mobile phones need only two or three hours to charge.

24 Carbon-footprint your head teacher

Work out how to reduce your teacher’s energy consumption.

25 Pass a smile

A smile costs nothing but it can make someone happy.

26 Turn out the lights

When rooms and corridors are not being used, you can save electricity.

27 Don’t label people

Someone could be really nice, yet the way he or she looks could put you off.

28 Spread the love

29 You only need a windowsill

30 Teach gran to text

 
 
…si lista poate continua…poate o continuam noi pentru ca facem parte din ea si ea face parte din noi…..iar lumea cea mai importanta si mai buna pentru noi este cea pe care ne-o modelam singuri.

No Comments Yet

Diverse 19 Dec 2007 12:09 pm

Sarbatori Fericite!!!!!!!!!!!!

 

Cum tot e luna cadourilor… cred ca cel mai potrivit dar pentru fiecare ar fi macar o zi cu noi insine, o zi in care sa privim in interior si sa facem un bilant al celor trecute si sa ne punem de acord cu noi…Sunt unele momente cand stiu….ca lumea mi-o ia pe dinainte ( sau eu merg inaintea ei) si nu mai reusesc sa ma sincronizez….si totusi continui sa fiu eu in fiecare zi…un eu dezacordat….care nu prea stie ce e "azi’ pentru ca a ramas agatat intr-un moment "ieri", sau saptamana tracuta….sau e deja pe undeva "maine" incercand sa afle de ce timpul trece anormal de incet…
Acum e momentul sa pun lucrurile in ordine, sa ma gandesc la mine, la "dezacordurile" mele si sa redevin eu intr-un final….de data asta in acord perfect cu timpul…..chiar daca asta inseamna ca uitandu-ma la "ceas" sa-mi dau seama ca am pierdut niste momente…. Sau poate anul asta o sa vad ca am castigat cateva ore in plus….ar fi minunat!!!!
 
2008 sa va aduca ce va lipseste si aveti nevoie!……si nu uitati de bilant!
Si de la mine feat. Adrian Paunescu….o poezie superba:
 
Afara-i iarna grea
Ninsoarea e albastra,
Iar noi ne vom juca
De-a toata viata noastra…
Pe geamuri maini de sloi
Isi tes in gheata iia
Noi ne jucam de-a noi
Si de-a copilaria…
Ninsori pe case bat,
Iar focul mai tresare
Si am adus un brad
Si i-am cerut iertare.
Ne asezam pe jos
Si plansul iar ne pierde
"O brad, o brad frumos
Cu cetina tot verde…"
Atatea-nstrainari
Si inutile toate…
Mi-e dor de adevar
Si de intimitate…
Copii, copii frumosi
Preface-ti-va bine
Ca-l asteptati pe Mos
Si credeti ca si vine!
Cand dulci colinde cad,
Simtim nevoia vie….de-o casa….de un brad….si de copilarie!
 
( Adrian Paunescu – De-a copilaria)
 
 

Comments (1)

Diverse 08 Mai 2007 01:46 pm

D’ale vietii…

Ieri, la un moment dat….cand toti ceilalti ne grabeam sa incheiem inca o zi din viata, usurati ca a mai trecut inca una…pentru Octavian Paler timpul s-a oprit pentru totdeauna…azi suntem mai saraci decat ieri…si nu stiu daca ne dam seama ca ceea ce pierdem pierdem pentru totdeauna.
Sa invatam sa pretuim timpul nostru, sa ni-l asumam, sa il intelegem…
 
"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit." (Octavian Paler)

Comments (1)

Diverse 02 Mai 2007 05:02 pm

Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini…iar asta nu este intotdeauna ok!

Eu cred ca viata e suficient de simpla ca sa te lase sa-ti vezi de treburi.Important este sa fii constient in fiecare moment unde te situezi. Si daca totusi se intampla sa ajungi la limite ….sa incerci sa le depasesti doar in momentul in care le-ai constientizat si esti sigur ca dincolo de ele gasesti ce cauti….altfel nu are rost!
Totodata mai sunt convinsa de un mare avantaj al vietii…de faptul ca in orice moment ai posibilitatea sa o iei de la zero…Important e sa folosesti acest avantaj cu responsabilitate.
Am gasit un articol care spune multe despre oameni in general si sper ca cel care l-a scris a gasit deja o solutie pentru a trece dincolo de " prapastia" in care se  pregateste sa cada…

 " We’re all in it together. Portretul corporatistului la tinerete.

Postat in Diverse de Mihai Morar pe 27 April 2007, la ora 1:20 pm Zece ani e masura noastra. Plus sau minus zece la suta. Daca privesc in urma imi vad momentele cheie. 1. Prima suta de dolari/luna; prima casatorie; 2. Primii cinci sute, primul copil; 3. Prima mie, primul divort; 4. Primele trei mii, a doua sotie, prima amanta; 5. Primele cinci mii, primul pas lateral. Unde ma va duce urmatorul deceniu?
 Sunt group brand manager si la mine la ”multinationala” toate discutiile incep cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Dau vina pe colegii de la “sales” ca nu mi-a iesit campania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”. Ii urasc pe cei de
la HR. De
zece ani ma indobitocesc cu termenul lor de ”We are a big family!” Intre timp, sotia a divortat de mine, iar fi-miu din prima casatorie stiu ca locuieste cu bunicii si imi trimite cate un SMS de ziua mea. Ultima oara l-am vazut in ajunul Anului Nou, radea in hohote. Am apucat sa ma joc cinci minute cu el. Si se agata de joaca asta ca un flamand care zareste o farfurie cu ciorba. 5 minute…Trebuia sa fug pana la birou. Aveam un ”memo” de predat…31 decembrie. Prima zi a anului trecut cand reuseam sa plec spre casa la 6.30. Imi amintesc si acum, cu jind, statusul lasat pe YM!: ”Nou record personal! 6:30 PM!” 31 decembrie. Dimineata iar m-am trezit intr-un pat de hotel fara sa stiu macar in ce oras ma aflu. M-am mutat acum o luna intr-un duplex dintr-un Residential Park, platesc lunar rata la banca, dar nici macar o noapte n-am dormit acolo. ”Acolo”, pentru ca ”acasa” nu-i pot spune unui loc strain. Dar ma mandresc ca am o casa cuminte, amenajata corect, a
la Elle Decoration.
Peste noapte iar s-a revarsat un fluviu de mail-uri in Inbox. Jumatate sunt de la sefu’ care iar vrea sa-mi dovedeasca ca a stat mai mult ca oricine din companie peste program. Nimic neobisnuit. Vreo trei sunt de la prieteni. Am uitat sa-ti spun ca intalnirile cu prietenii le notez in agenda ce are pe coperta logo-ul firmei…Doar le notez. Nu ajung la niciuna. Habar n-am daca am rezervat bilete pentru zborul din seara asta. Dar e ceva mai important decat asta: cand ma urc in avion, sa nu uit sa optimizez calea de ajungere la locul meu – la fereastra, bineinteles ( sa nu ma urc, ca ieri, pe la coada avionului, cand locul e in fata). … n-as raspunde la telefon. Imi taraie in cap, impreuna cu miorlaitul sefului, grimasele clientilor, paraitul sistemului de operare, vajaitul motorului, sunetul Excel-ului -ca un clopot de catedrala. Laptopul este cea mai inteligenta parte a corpului meu. Legat prin cordon ombilical de telefon. Raspund, totusi. Sunt lacrimile unei colege. Uitase sa scrie cu font Arial de 18 si scrisese cu 12. Au trecut-o pe lista urmatorului training pe teme de corporate ID, la un loc cu noii veniti in firma. La dracu! Unde era, atunci, Ingerul Meu sa ma traga de guler: ”Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama!” Atunci priveam de la fereastra caminului din Regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie. Acum, dupa ani, apuc arareori sa privesc pe fereastra office buiding-ului cu aceiasi ochi ( poate un pic mai incercanati), incercand sa-mi amintesc de ce atunci simteam atata pofta de viata. Intr-o dupa-masa ma uitam la doi muncitori care lucrau in gradina din fata cladirii. Tundeau iarba. Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus, daca ploua, te poti opri…Respiri aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii… Cand o sa-mi deschida cineva sufletul o sa descopere inauntru intreaga rezerva strategica de cizme a celor langa care am trait. Noroaie, lacrimi, singuratate si o cantitate considerabila de dezamagire pe care – cu greu vor intelege – ca nu am stocat-o pentru contabanda. Deocamdata, imi traiesc existenta de caricatura corporatista. Ca in acea dimineata cand aleragam sa verific standul nostru de
la Romexpo. La
intoarcere, am vazut ca inverzisera copacii. Eu eram in ghetele de iarna de
la Pollini
si in palton. Iar oamenii, pe strada – am fost surprins sa-i vad – nu se grabeau. Unii. Eu si cand sunt la shopping alerg. …Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni.

 

 -Pentru Raluca -  "…Dumnezeu s-o odihneasca si…s-o ierte!

 

 

Comments (3)

Diverse 27 Apr 2007 12:41 pm

Made in Romania

Romanul e menit sa fie istet,norocos si fericit…Adica de ce nu ar fi?Cand poate oricand sa-si dea duhul pentru ceea ce iubeste mai mult in viata…munca si micile "placeri" ale vietii.
Apropo…pentru doritorii de "sporturi extreme"….se moare ieftin… doar 180 de milioane ( atat am auzit ca a fost amenda pentru E& Y) si te-ai scos….iti ridica firma statuie…..la cimitir( Atentie ca e sens unic!!!!)
Vorbind de micile placeri ale vietii, imi exprim pe deplin satisfactia cand merg la magazin si dupa ce cumpar cam tot ce imi da prin cap, tanti de la casa ma intreaba zambitoare daca poate sa-mi dea un plic de zahar vanilat, sau o gumitza…nu de alta da’ nu are sa-mi mai dea rest 2 mii…sau cand am vrut odata ,in nesimtirea mea, sa iau muschiulet "file" feliat…si ma uit cu imaginatie la bucata imensa si proaspata din vitrina…dar shoc…tanti vanzatoarea imi spune ca nu imi poate da din aia si-mi arata o alta bucatica…urata si cu marginile arse…iar eu, deloc incantata de optiunea sumbra refuz….dar insist sa iau din cealalta….dar tanti se tine tare pe pozitie si-mi spune…." Nu pot d’soara…ca mie cine imi mai ia bucatica asta…nu pot sa raman cu ea….o luati p’asta sau luati altceva!"…Poftim….eu ce sa mai zic la faza asta…dar totusi, ingrijorata ca nu am fost bine inteleasa, ma intorc si-i spun:" Doamna v-am spus ca intentionez sa platesc ce cumpar? Nu vreau sa fie o donatie…"…dar nu….tanti e o adevarata " Doamna de Fier "…o aparatoare a drepturilor muschiuletului " file" si nici nu se uita la mine…Offf si lista serviciilor "de calitate " poate continua …mi-e si frica sa incerc sa ma gandesc la cat de lunga e…dar pana la urma vina e a mea ….ca nu iau atitudine…asa ca nu ma mai plang…nu?Daca exista solutii …lucrurile se vor rezolva, iar daca nu exista solutii…nu.Ce-i asa greu?…
Cred ca de fapt singura mea problema legata de anumite practici destepte de pe la noi poate fi pusa in urmatoarea forma: Daca adun mai multe pliculetze de zahar vanilat, sau gumitze….vreo 5 sa zicem….imi pot cumpara o paine?

Comments (4)

Diverse 23 Apr 2007 11:54 am

Povesti, muzici si fraze

19 mai 2007… Razboiul contra celor 322 ” vanzatori de idealuri “… Sansa de a invata din greseli si de a atinge bunastarea si respectul reciproc…de a lasa in urma comunismul…  .
Cuvinte mari folosite de bufoni marunti, fraze menite sa trezeasca responsabilitatea maselor, comentarii complexe, analize ” competente”,analisti “celebrii”, previziuni apocaliptice…o noua sursa de hrana a hoardei de hiene care intrevade abundenta generata de audienta.
Presa este instrumentul cu care societatea ar trebui sa se mentina curata, dar este evident ca atat cea scrisa cat si cea audiovizuala sunt dominate de jurnalism ieftin, de grupuri industriale si financiare, de o gandire de piata, de retele de complicitati. Intr-un perimetru ideologic minuscul, se multiplica informatiile uitate, interventiile permanente, celebritatile fabricate, infruntarile factice, serviciile reciproce.
” Zeii” presei scrise impreuna cu alti “sfinti” din media, sustinuti pe bani grei, isi impun propria notiune de informatie.
Candva a 4-a putere in stat, azi unul dintre cei mai mari aliati ai puterii politice – presa – nu mai sta de paza la poarta democratiei, nu mai crede in propria deontologie.
Vorbim mult si nu spunem nimic…evident nu ascultam niciodata…dar continuam sa vorbim, fiecare pe limba lui si toti avand, bineinteles, acelasi scop …sa ne facem auziti in “Turnul Babel “….asa caracterizez mediul in care circula informatia in Romania.
Suntem constienti de gradul de intoxicare la care suntem expusi in fiecare seara cand deschidem televizorul, avem incredere in formatorii de opinie ca isi sustin ideile dincolo de banii “sponsorilor”?Calculat in procente cat mai ramane din valoarea unei informatii trecuta prin mainile presei?
Dincolo de aceleasi versuri si muzica veche, prafuita de caderile de vreme…refuz sa mai ascult jumatati de argumente. Azi vreau sa stiu cine sunt ” sursele confidentiale”, vreau sa aud comentarii coerente si obiective, sa nu mai aud intrebari care contin raspunsuri…vreau sa vad ca cel putin unul isi respecta munca si ca stie de unde a pornit si unde vrea sa ajunga, ca nu imi vorbeste de convingerile proprii si ca nu incearca sa imi vanda altceva decat realitate.
 
 
 
 
 

Comments (5)

Diverse 18 Apr 2007 04:43 pm

Thinking outside the box

Din punct de vedere al standardelor obisnuite de violenta din America, evenimentele din 17 aprilie sunt socante doar la scala la care s-au produs. In ultimii ani pare a se fi format un ritual macabru al acestor evenimente prezentate in jurnalele si televiziunile din lumea intrega.
" Scriptul" pare sa fie acelasi de fiecare data: Breaking news, declaratii ale martorilor, filmari haotice si secvente furate din neatentia echipelor SWAT, oameni raniti, sirene de ambulante, ipoteze care par desprinse din teoriile conspiratiei, voci acuzatoare.
Deja scenariul e prea comun si imi pare ca nu mai genereaza atitudini revoltate si dornice de schimare. A devenit ceva de genul " Orice minune tine trei zile" …deci este previzibil ca in curand toate aceste stiri de senzatie vor deveni istorie.Desi ritmul nostru e prea alert,evenimentele nu par a tine pasul cu noi.
Ma gandeam acum la cineva care mi-a spus odata ca azi moartea nu mai are aceeasi importanta, ca in trecut, cand se murea, oamenii erau mult mai afectati iar acum nu mai conteaza 1,2, 100 in plus sau in minus. Murim pe gratis! Nici macar o strangere de inima nu mai starnim….
Revenind la tragedia proaspat relatata….sursa pentru atatea intrebari care revin in atentia publicului pana cand obositi de a mai gasi solutii la probleme ce nu au rezolvare isi vor canaliza energia in alte directii…ce e nou sub soare?…ce invatam de aici?…o sa fim din nou spectatorii unui astfel de "film"?
Eu cred ca da…si atunci ce e diferit?
Probabil ca doar numele "actorilor " se vor schimba….si poate numarul lor…un Art-of-Life autentic.

Comments (6)

Diverse 16 Apr 2007 03:33 pm

Atingerea obiectivului tau este obiectivul nostru!…cu orice pret.

Publicitate care ajunge sa fie neiertatatoare chiar cu proprii clienti. Spoturi atat de clar conturate incat socheaza prin mesaj…si totusi vand prin simplu fapt ca speculeaza nevoia publicului de violenta, de agresivitate, de catharsis.
Dozata bine, agresivitatea devine entertainment si se vinde pe bani grei.
Scuza?
1. Violenta exista si trebuie adusa la cunostiinta publicului.
2. Libertatea de exprimare – devine un cliseu folosit si indragit de " arta" publicitara care pretinde ca furnizeaza mai mult decat productii de masa…si apoi conceptul este necesar oricarei societati cu pretentie de democratie
3. Adica ce?…marile opere ale culturii nu contin scene de violenta, poate chiar mai crunta decat cea prezentata in spoturile zilnice?…
Si ajungem unde?….Cumparam de frica?….Violenta poate imbraca "n" forme….te poate scoate din anonimatul majoritatii care te plafoneaza.
De fapt cred ca cineva acolo sus ( nu chiar atat de sus, sa ramanem la cele lumesti deocamdata ) nu-si face treaba….sau "limitat" de banii showbizz-ului ( care in mod clar sunt mai numerosi decat principiile morale) inchide ochii si se multumeste sa-si numere pacatele.Cercetarea fenomenului si generarea de solutii mai pot intarzia…
Dar intr-un final si cercetarea are limitele sale…nu poti musca mana care te hraneste, nu?…nu ar fi etic….si de ce sa nu recunoastem ca azi, a face cultura depinde de fonduri.
Uitati-va si sa-mi spuneti daca vi se pare ceva anormal!….si nu ma puneti sa va definesc normalitatea
http://www.inlove.kz/fun/happyeaster/

Comments (8)

Pagina următoare »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro